Trăim într-o vreme în care valorile morale sunt tot mai confuze, iar adevărul este adesea denaturat, minimalizat sau pus sub semnul întrebării. Astăzi, lucruri care odinioară erau considerate păcat sunt prezentate ca fiind acceptabile, normale sau chiar demne de promovat.
Tot mai frecvent, plăcerile de o clipă ale păcatului — precum căutarea divertismentului lumesc sau expunerea la medii care încurajează firea pământească — sunt adoptate fără discernământ de către cei ce se numesc creștini. Aceste alegeri nu doar că slăbesc mărturia, ci aduc ocară Numelui lui Dumnezeu, compromițând chemarea la sfințenie și separare de lume.
Având în vedere numărul mare de confesiuni religioase, fiecare promovând o învățătură distinctă, există posibilitatea ca nașterea spirituală a unei persoane să nu fie rezultatul lucrării lui Dumnezeu, ci al influenței învățăturilor omenești.
Este posibil ca și tu să te afli într-o astfel de situație: la momentul convertirii, să fi primit „ochelarii” confesiunii din care faci parte, iar nașterea ta spirituală să fi fost determinată mai degrabă de voia oamenilor decât de voia lui Dumnezeu.
La o analiză mai atentă observăm că aproape nimeni nu se oprește să se întrebe care este adevăratul rost al acestei vieți limitate. De ce îmbătrânim? De ce ne îmbolnăvim și murim? Care este originea morții și cine a stabilit aceste reguli ale vieții?
Multe întrebări se învârt în jurul sensului existenței noastre: Ce rost are să ne naștem, să trăim 70-80 de ani, doar pentru ca totul să se termine la cimitir? Care este scopul acestei scurte vieți pe pământ? Suntem doar consumatori ai timpului? Ce sens are să ne bucurăm de viață, dacă, în cele din urmă, vom muri și vom fi uitați?
Credem că cel mai important lucru din această viață scurtă pe care o trăim pe acest pământ este ca fiecare să cunoaștem cu exactitate planul lui Dumnezeu cu privire la omul care este cununa creațiunii Lui, să cunoaștem cu ce scop l-a creat Dumnezeu pe om.
Pentru a cunoaște ce lucruri sunt prevăzute în planul lui Dumnezeu, trebuie să cercetăm cu atenție ce scop a avut Dumnezeu când la creat pe om, apoi putem cerceta care este traseul pe care trebuie să-l parcurgem până ajungem la statura pentru care am fost creați.
Așa cum orice naștere biologică are la bază o sămânță, tot așa ne spune și Scriptura în privința nașterii din nou; are la bază o sămânță și aceasta este „sămânța lui Dumnezeu”! (Oricine este născut din Dumnezeu…sămânţa Lui rămâne în el. 1 Ioan 3:9) Dumnezeu pune în inima omului sămânța Lui din care se naște o făptură nouă care va avea natura lui Dumnezeu. Dacă ne naștem din Dumnezeu, din sămânța Lui, este extrem de important să cunoaștem ce conține această sămânță/ce este întipărit în codul ei genetic, să înțelegem din ce încolțește viața nouă. Orice sămânță biologică are în compoziția ei la scară microbiologică toate componentele de bază ale chipului celui din care provine.
Pentru foarte mulți dintre noi, Biserica din care facem parte nu mai are menirea dată de Dumnezeu. Pentru mulți, Biserica e doar un loc de găsire a liniștii sufletești care este pierdută în timpul săptămânii datorată stilului aglomerat de viață. Am fost învățați să credem că ceea ce este numită generic Biserica este locul unde se strâng oameni cu preocupări religioase comune.
Una din înțelegeri pe care o auzim tot mai des este: crede că Domnul Isus este Mântuitorul tău personal, crede în jertfa Lui/crede că a murit pentru iertarea păcatelor tale, că a înviat… și ești mântuit. Evanghelia lui Hristos este deseori redusă doar la vestea bună despre jertfa și învierea Domnului. Să ne întrebăm: Este suficient să credem doar această veste bună?
